Sunt mămică și am două adolescente una de 16 ani și una de 17 ani.
Ele sunt de diferite încât nici măcar nu sunt prietene.Ar fi frumos să fie prietene că doar sunt surori și totuși nu sunt.Cea mare a încercat să o mai ieie cu ea dar fără rezultat.Si pentru că sunt diferite cu fiecare comunic diferit și sfatul ce i-l dau uneia nu pot să ii dau și celeilalte.
Am observat că tot ce am lucrat cu ele până la această vârstă ajută și are valoare căci acum nu mai sunt așa de mult cu mine și timpul lor liber trebuie să îl împartă cu prietenii.
Asa e greu să acceptâm că ne-am învățat să fie mereu acasă cu noi dar vine un timp când vor să iasă să fie cu prietenii.Noi mămicile nu putem controla totul așa cum am vrea și trebuie să le lăsam să își croiască un drum in viața.Binenteles că vom fi atente in ce anturaje intră, cu cine umbla și unde umblă dar astea toate trebuie să le facem discret cu înțelepciune și răbdare.
Daca ele se vor simtii prea mult controlate atunci vor avea tentanta să mintă, sâ se ascundă și sa fie chiar de nerecunoscut.Nu vom reușii întotdeauna să ținem lucrurile sub control dar important e sa nu le stresam și sa nu insistam.
Sunt lucruri pe care ele nu vor să ne povestească și trebuie sâ învățam să acceptam asta.Fetele noastre cresc dar noi nu realizam așa bine și ne comportam cu ele la 15-16 ani cum ne comportam cu ele când aveau 10-13 ani.Nu merge așa căci ele trebuie acum tratate ca și adolescente.
Nu e ușor dar ceea ce e frumos ca noi mămicile trebuie sa ne reinventam din nou și sa ne minunam ce difersitate de soluții găsim la fiecare situatie in parte pentru ca sfaturile din cărți nu se mai potrivesc cu realitatea.
Desigur ca apar situații noi, momente diverse in care noi găsim soluții pe loc, noi moduri de comunicare, diverse secrete sa știm sa vorbim cu ele și sa le păstram ca prietene sa nu le lăsam sufletește sa se îndepărteze de noi chiar dacă ele fizic încep sa se îndepărteze cate un pic in fiecare zi pana se îndepărtează cu totul ca vine ziua nunții când noi in loc sa ne bucurăm de fericirea lor ne doare sufletul căci este copilul nostru pe care îl dorim la pieptul nostru zi de zi.
Asa sunt vremurile și mersul acestei vieți de aceea trebuie sa fim tari sa fim mămici puternice și intelepte Dumnezeu sa ne dea lumina și tot ce avem nevoie sa știm sa trecem cu bine orice obstacol, problema sau bucure.
Angela Insula Ekklesia
